Afară plouă. O experesie devenită celebră, problema apare atunci când plouă acolo unde nu ar trebui. Cum ar fi pe Arena Naţională, unde s-au plătit peste 20 de milioane de euro pe un super acoperiş retractabil care a cedat. Vorbim aşadar de bani care s-au scurs pe apa … de ploaie.
Mi-am propus să discutăm azi despre marile proiecte ale României. Nu vă încruntaţi încă, fiindcă sunt câteva, făcute chiar şi după revoluţie. Marea problemă este că aceste proiecte sunt făcute cu mari erori. Să le luăm pe rând. La capitolul autostrăzi stăm prost, adică suntem la coada clasamentului European, asta o ştie toată lumea, partea cea mai nefericită în ecuaţie este că atunci când încercăm să construim o facem extrem de prost. Este deja celebră povestea autostrăzii Sibiu-Orăştie, surpate de parcă la ea ar fi lucrat chiar Meşeterul Manole. Nu mai vorbim despre cioturile de autostradă care pleacă de nicăieri şi ajung niciunde.
NU doar la infrastructura rutieră stăm prost. În Bucureşti, Stadionul Naţional, mândria Capitalei se dovedeşte o gaură neagră care a înghiţit sume imense de bani pentru lucrări făcute prost.
Copertina stadionului, una dintre cele mai scumpe componente ale construcţiei a cedat sub ploaia care a căzut aseară. NU a fost furtună, nu vorbim nici măcar de o ploaie torenţială. A fost o ploaie mocănească de toamnă care a învins o investiţie uriaşă – peste 20 de milioane de euro. Ca să vă faceţi o idee tot stadionul echipei Petrolul Ploieşti a fost construit de la zero cu o sumă mai mică decât cea cheltuită doar pe copertina cu pricina.
Ceea ce mi se pare şi mai interesant este faptul că acoperişul ăsta a fost adăugat în proiect împotriva opiniei consultantului Louis Berger. Deci cumva s-a ştiut că soluţia tehnică nu este cea mai potrivită. Cu toate astea banii din bugetul primăriei au plecat fără nicio problemă.
Proiectul a fost aprobat de administraţia Videanu şi contractat în mandatul lui Sorin Oprescu. Acum primarul Sorin Oprescu are deja o grămadă de probleme dar nu este exclus să mai apară şi altele noi. Şi asta pentru că există pe aici pe la noi aşa o modă în care politicienii, primarii, tot politicieni şi ei, nu prea ţin cont de opiniile experţilor care de multe ori le pot încurca socotelile deja făcute.
Una peste alta acoperişul ăsta a fost o problemă de la cap la coadă. El a cedat de mai multe ori inclusiv iarna când pur şi simplu s-a încăpăţânat şi nu a vrut să se deschidă.
La toate acestea putem adăcuga mega proiectul legat de sălile de sport. Un proiect al guvernului Adrian Năstase început în 2004 şi care la 10 ani distanţă se dovedeşte un eşec. Pe deoparte sălile au fost construite în localităţi unde nu mai sunt copii de cealaltă parte construcţiile necesită deja reparaţii capitale. Un eşec care se cuantifică în cifre mari – de aproape 170 de milioane de euro. Şi lista este lungă.
Întrebarea mea este de ce credeţi că ne-am transformat în Meşterul Manole şi cum putem scăpa de acest stigmat?
Da, la capitolul sport stam bine. Pe langa ce ai spus tu, Stelian, se pot adauga celebrele bazine de inot care nu au apa si personal angajat, tot asa, construite pentru nimeni, in niste sate in care au mai ramas cativa batrani, terenurile de fotbal in panta, parcurile (deh, oaze de verdeata) facute la marginea satului, podul Giurgiu-Ruse care pe partea romaneasca nu se lasa asfaltat
As vrea sa zic ”si multe altele”, dar nu prea sunt multe altele. Adevarul e ca s-au tocat bani (zeci de miliarde de euro, nu sume mici) si ne intrebam unde s-au dus pentru ca nu se vede mai nimic.